¡Hola Coruña!

În acest articol mi-am propus să vă vorbesc despre primele mele emoții în Coruña, întrucât în postarea anterioară am promis că voi continua cu zborul spre destinația finală, de aici în acolo,  noua mea reședință pentru încă 4 luni.20160122_184646

Așadar, am ajuns în sfârșit la terminalul 2, după toate nelămuririle despre cum să ajungem aici, unde relativ rapid (după o plimbare de vreo 20-30 minute) am găsit de unde să luăm noul zbor, care se afla fix la capătul terminalului. Avionul a avut un pic de întârzieri, dar acceptabile, după care ne-am urcat, stewardesa a zâmbit relativ drăguț și ne-am așezat în locuri diferite, eu cu colega mea, Ana, pentru că calculatorul (atunci când ne-am făcut check-in) nu ne-a permis să ne alegem 2 locuri alăturate. În avion am mai discutat cu ea, chiar dacă nu stăteam una lângă alta. La un moment dat un nene care vorbea româna, ne-a cedat locul, pentru că și-a dat seama că suntem împreună dar stăm separat.

În acest zbor nu am mai avut loc la geam. Nu știu cum alții, dar mie îmi place la nebunie să stau la geam, simt că zbor efectiv (în caz că nu dorm, cum a fost în zborul spre America). Ce m-a iritat un pic, a fost faptul că mâncarea nu era inclusă în preț, deși din întregul preț al biletului, mai mult m-a costat călătoria Madrid – A Coruña, decât București – Madrid, unde am avut un breakfast drăguț. Am ajuns foarte rapid în acest oraș, întrucât zborul o durat doar o oră. Și… nu îmi venea să cred ceea ce văd. La Coruña, are aeroportul său, deși incomparabil de mic raportat la cel din Madrid, cam relativ apropiat de mărimea celui din Chișinău (capitala unei țări!?).

Admiram de pe geam și nu mă puteam sătura să savurez această priveliște. Orașul era colorat într-20160122_185320un verde aprins, desenat cu pensula și în culori foarte vii, întocmai ca un teren proaspăt de golf. Deci, eram în data de 22 ianuarie, dar iarba era verde și tunsă, efectiv peste tot. Mă uitam peste ceea ce vedeam și îmi adusesem aminte de imaginea simbol de la Windows. La ieșire din aeroport am luat autocarul spre centrul orașului. O călătorie destul de plăcută, cu lume civilizată, care urcă pe ușa de la șofer, coboară pe cea din mijloc, cu rampă pentru persoanele cu dizabilități, și tot așa. Mergeam și admiram de pe geam noile privelești. Îmi plăcea tot ce vedeam! Un oraș micuț dar cu multă istorie, arhitectură și viață. Un oraș vechi, dar colorat, cu activitate și multe petreceri. Deși, inițial credeam că mă duc într-un oraș, care este doar un oraș, acum afirm cu tărie, că este unul deosebit, pe care merită să îl vizitezi. În fiecare zi descoperi lucruri noi, lucruri care nu le-am observat în celelalte zile, pentru că sunt atâtea statui, chestii personalizate, fântâini arteziene. Ce mi-a plăcut în mod deosebit, este un calendar efectuat din flori, data (efectuată în întregime din flori) căreia se schimbă în fiecare zi, precum și un ceas realizat în mărimi gigantice, tot din flori, care arată ora exactă. Inițial m-am gândit că studenții de la facultatea de arhitectură fac concursuri lunare și tot mai adaugă ceva drăguț prin oraș, tot îl mai personalizează, dar care o fi adevărul nu l-am aflat încă.20160301_133823.jpg
O legătură frumoasă s-a creat între mine și Coruña chiar din prima clipă în care am făcut primul pas pe acest pământ. M-a impresionat ca tot întreg. Realizez că ploile de aici îmi plac (sunt diferite de cele care le știu eu). Nu am nimic de obiectivat. Mă simt aici ca acasă, simt că aparțin acestui loc și că îmi va fi greu fără el. O parte din mine, va rămâne aici iar cealaltă, mereu, va dori să se reîntoarcă. E prea frumos ca să nu îți placă, e prea perfect ca să nu fie adevărat. Natura, oceanul, aerul și arhitectura Coruñei, m-a cucerit deplin. Sunt fermecată de tot ce văd aici!20160228_175754

Apropo, eu am rebotezat orașul. Pentru mine Coruña reprezintă San Francisco, de ce? Nu știu. Dacă faci o analiză detaliată a acestor două orașe o să îți dai seama că sunt total diferite, că nu se intersectează aproape în nici un punct, în afară că ambele au acces la ocean și port. Dar pentru mine, pentru sufletul meu și atmosfera care mi-au creat-o aceste orașe se asemănă extraordinar de mult.

Iubesc Coruña în fiecare zi din ce în ce mai tare. Realizez, că aceste locuri mă vor bucura doar încă pentru 4 luni, și atât… dar… cine știe, poate vreodată, altă dată, ca în povești… .

20160122_203131[Cina de Bun Venit în Coruña. Să trăiască și meargă Erasmusmul!]

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s