Despre iubire

Iubirea. Ce este ea? O vezi? O simți? Există? Unde? Crezi în ea? Iubirea, acea stare, emoție, împlinire care … care ce? Nu, nu poate fi descris în cuvinte, sunt prea puține, prea nu le poți potrivi. Dar totuși, e un sentiment prea frumos: Iubirea se simte, se trăiește, se iubește!  

IMG_3582

„Iubesc. deci trăiesc; trăiesc, deci sunt iubită.”

***

Azi, 30 martie 2016, se împlinesc 4 ani decât suntem împreună. Tot astăzi, pentru prima dată sărbătorim separat? Cât de banal sună. Eu aici, tu acolo, de fapt, în drum spre mine. Dar știu, anul acesta din cauză că februarie are 29 de zile, ziua noastră întârzie cu o zi. Mâine va fi 30 martie- „ziua noastră”. Dar azi, azi nu. Azi doar impresii despre iubire. Și acum îmi aduc aminte cu drag primele emoții, primii fluturi, primele momente în care mă simțeam împlinită alături de tine. Realizam cu trecerea timpului că am lângă mine o persoană deosebită, specială și iubibilă. Nu am încetat să mă conving de aceste lucruri, cu timpul, din contra, ele au devenit mai puternice.

Țin să îți mulțumesc pentru tot suportul și aportul tău la blogul meu. Tu fiind capul tuturor răutăților, începând cu nume, adresă web și motivație. Tu ești primul și cel mai sincer critic, deși scriu pentru tine și mine, îmi place enorm că mă ajuți să finalizez articolele. Desigur, mulțumirile și bucuriile continuă într-o listă lungă, dar prefer să le țin numai pentru tine.

***

În data de 28 martie 2012 cineva încerca să mă cucerească prin intermediul versurilor poeziei „Totuși, iubirea”. Atunci doar am zâmbit, acum o trăiesc.

This slideshow requires JavaScript.

Totuși, iubirea

Și totuși există iubire

Și totuși există blestem

Dau lumii, dau lumii de știre

Iubesc, am curaj și mă tem.

 

Și totuși e stare de veghe

Și totuși murim repetat

Și totuși mai cred în pereche

Și totuși ceva sa-ntâmplat.

 

Pretenții nici n-am de la lume

Un pat, întuneric și tu

Întrăm în amor fără nume

Fiorul ca fulger căzu.

 

Motoarele lumii sunt stinse

Rețele pe căi au căzut

Un mare pustiu pe cuprins e

Trezește-le tu c-un sărut.

 

Acum te declar Dumnezee

Eu însumi mă simt Dumnezeu

Continuă lumea femeie

Cu plozi scriși în numele meu.

 

Afară roiesc întunerici

Aici suntem noi luminoși

Se ceartă-ntre ele biserici

Făcându-și acelaşi reproș.

 

Și tu și iubirea există

Și moartea există în ea

Îmi place mai mult când ești tristă

Tristețea, de fapt, e a ta.

 

Genunchii mi-i plec pe podele

Cu capul mă sprijin de cer,

Tu ești în puterile mele,

Deși inchiziții te cer.

 

Ce spun se aude aiurea,

Mă-ntorc la silaba dintâi,

Prăval peste tine pădurea:

Adio, adică rămâi.

 

Și totuși există iubire

Și totuși există blestem

Dau lumii, dau lumii de știre

Iubesc, am curaj și mă tem.

                                       Adrian Păunescu

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Despre iubire

  1. Pingback: și totuși, de ce „Haulina” | Henesska

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s